Toate cladirile inchisorii le devenisera groaznic de familiare: zidurile goale, date cu catran ca sa reziste intemperiilor; cladirea birourilor, cu acoperis turtit; cuptorul vechi; spalatoria uriasa; curtea de trecere cu asfaltul crapat; biserica, cu picturi de proasta calitate; bancile uzate, cu spatar inalt, destinate paznicilor; in sfarsit, micul cimitir, in care cei condamnati pe viata, acum liberi, se odihneau dupa truda grea a vietii.
