Romanul lui Jules Verne, Satul aerian (La Grande forêt) traspune povestea a doi exploratori, unul de origine americană, John Cort și unul de origine franceză, Max Huber, care, însoțiți de un băștinaș, Khamis și de un copil negru, salvat și apoi adoptat, Llanga, pornesc într-o expediție plină de aventuri în Africa, în căutarea extraordinarului, după cum spune unul din personajele cărții, John Cort. Călătoria începe, de fapt, în compania unui portughez, vânător de fildeș, pe numele său, Urdax, care va muri în lupta cu uriașii elefanți. De aici, aventura îi va însoți doar pe cei patru exploratori. Lupta cu elefanții va fi urmată de o alta cu rinocerii, pentrru ca, în cele din urmă, eroii să se confrunte cu un trib de maimuțe extrem de ciudate, un fel de hibrid între maimuțe și oameni. Copilul, Llanga salvează un astfel de om-maimuță. După alte pericole și peripeții, copil și protejatul său se vor pirde de grupul exploratorilor. Se vor regăsi într-un sat amplasat în niște copaci uriași ale căror coroane nu permiteau pătrunderea luminii soarelui, ceea ce dădea impresia unui tavan vegetal. Însă, reîntâlnirea lor aduce și întălnirea cu un trib ciudat, cel al maimuțelor-oameni di care se pare că făcea parte creatura ciudată salvată de Llanga. Vor afla astfel de existența unui anume Tată.Oglindă, regăsit la scurt timp în persoana doctorului Johausen, a cărui personalitate ii este dezvăluită cititorului odată cu apariția copilului-maimuță care spunea mama (Ngora), gasit de Llanga prin medalionul pe care acesta din urmă îl purta. Bucuroși să îl găsească pe doctor, exploratorii încearcă să poarte un dialog cu acesta, dar află cu stupoare că acesta era… nebun. Cei patru părăsesc locul sperând că autoritățile vor interveni pentru doctoral Johausen și pentru Satul aerian.
