De numele lui Sigmund Freud (1856–1929) se leagă poate cea mai controversată teorie din filosofia culturii ultimelor secole: psihanaliza. Începută ca întreprindere psihoterapeutică, prima cură – din punct de vedere istoric – în care rolul terapeutic revenea exclusiv cuvântului, psihanaliza a fost condusă de Freud în mod firesc și în direcția descoperirii resorturilor abisale ale culturii.
Disconfort în cultură (1930) este o lucrare de maturitate în care părintele psihanalizei investighează mecanismele care mențin coeziunea socială, respectiv contraponderea lor, manifestată prin senzația de disconfort care însoțește mai mult sau mai puțin evident ființa socială.
„Supraeul unui epoci culturale are o origine asemănătoare cu a celui individual; se sprijină pe impresia pe care au lăsat-o mari personalități conducătoare, oameni de o forță spirituală copleșitoare sau cei la care una dintre tendințele umane a găsit configurația cea mai puternică și mai pură, de aceea adesea și cea mai unilaterală.“ – Sigmund Freud
