Sub impactul constituirii și afirmării științelor umane și al răsunătoarei dispute în jurul problemei raționalității științifice și a altor tipuri de raționalitate, hermeneutica (în multiplele ei variante) acționează azi ca un demers teoretico-metodologic major, aducând laolaltă printr-un veritabil stil de gândire, „experiența de adevăr” (din știință, artă, istorie, filosofie ș.a.) și conștiința istorică, precum și un model cognitiv ce înscrie o participare efectivă la reconstrucția modernă în logică, metodologie și filosofia științei, în filosofia istoriei și a culturii. Temeiul acestei participări îl constituie exigența formulată de Dilthey (ctitorul formei moderne a hermeneuticii), anume: „Scopul procedeului hermeneutic este de a-l înțelege pe autor mai bine decât s-a înțeles el însuși”, ceea ce subliniază caracterul productiv al comprehensiunii.
AL. Boboc
