Această scriere a Paulei m-a scos din schema obișnuită a vieții. Ce poți face dacă existența nu se conformează planurilor tale? Eroina se simte captivă într-o lume descreierată, însă viața ei este o trecere prin infern și ea știe că există și scăparea. Pari complet normală, i se spune la un moment dat. Dar de ce n-ar fi? În fapt, este mai sensibilă și are o viață interioară infinit mai bogată decât a unor paiațe ale căror cugetări de maximă valoare se reduc la Mă gândesc că este nașpa să nu poți purta tocuri. Oscilând între atenția unuia sau a altuia, este un suflet chinuit, făptură născută din Albastrul ei, a cărui intensitate este oscilantă; perfecțiunea lui nu o găsește complet nici în grija tatălui, nici în tandrețea soțului, nici în micile atitudini de cochetărie specific feminină. Universul perfecțiunii se reconstituie prin ochiul interior; deși limitată în acțiuni, nu am fost niciodată limitată în imaginație… Atenția ei, răsucită către interior, descoperă tot ceea ce fiecare cititor, prins de vârtejul zilnic, uită: detaliul care asigură confortul cu sinele și aduce bucuria lucrurilor mărunte sau, dimpotrivă, alimentează constuctiv evoluția individului, generând conflictul cu sinele. (Alina Mardare)
