Marianne Dashwood nu face un secret din sentimentele ei, iar atunci când se îndrăgostește de John Willoughby, un tânăr galant, dar nepotrivit pentru ea, ignoră avertismentul surorii sale, Elinor, care îi atrage atenția că purtarea ei impulsivă o face vulnerabilă la bârfe și calomnii. Între timp, Elinor, întotdeauna sensibilă la convențiile sociale, se străduiește să-și ascundă propria dezamăgire în dragoste, chiar și de cei apropiați. Trăindu-și fiecare experiența de iubire — și riscul de-a o pierde –, cele două surori învață că trebuie să combine rațiunea cu sensibilitatea dacă vor să găsească fericirea personală într-o lume în care statutul social și banii guvernează regulile iubirii.
Câtă gingăşie în zugrăvirea sentimentelor! Nici un demon superior nu o bântuie pe Jane Austen; în schimb, o înţelegere a altuia, niciodată greşită, niciodată slăbită. Partea de satiră e excelentă şi dintre cele mai fin nuanţate. Totul se desfăşoară în dialoguri, iar acestea sunt cât se poate de bune. Unele capitole sunt de o artă desăvârşită.
André Gide
Ironia lui Jane Austen e însoţită de o intuiţie desăvârşită. Nici un alt scriitor nu a folosit cu mai multă abilitate simţul valorilor umane.
Virginia Woolf
